Ce linişte e în aceste zile...Parcă toate şi toţi se opresc din fuga nebună după orice şi se adună (nu neapărat în jurul mesei )ci..doar împreună, prietenii îşi amintesc unii de ceilalţi, familile se întregesc şi pentru câteva ore reuşesc să trăiască toţi într-o armonie plăcută. Ei şi tradiţia. Sunt ei însuşi. Reuşesc să uite de interese şi nevoi, rămân doar ei şi liniştea oferită de prezenţa celor dragi. Sentimentul de "acasă" e bun. Nu zic linişte în sensul de tăcere , ci vorbesc de acea senzaţie de mulţumire atunci când ştii că eşti ocrotit. Fără îndoială, divinitatea are de-a face cu asta. (şi simt că postul ăsta deja a început să fie sentimental..)
O să ziceţi.. da da şi se îmbată şi pică sub masă şi.. ajung la spital loviţi de indigestie. Asta n-ar fi aşa o tragedie sau cine ştie ce ştire sau noutate, să nu uităm cum sunt unii români, aştia care mănâncă de leşină, dacă au trebuie să şi termine. Nu e ăsta subiectul. Paştele e un eveniment sacru, cea mai importantă sărbătoare a creştinataţii. Eu chiar cred că în aceste zile, lumea devine mai bună!
Când eram mică, " acasă " era la bunici. Primăverile erau primăveri. Soare şi frig dimineaţa, iar în casă căldură. Natura zâmbea. Şi oamenii zâmbeau. Când se îndreptau spre biserică, când se întorceau, uneori fară motiv, o făceau din tot sufletul. Bunica mea face cele mai bune gogoşi, iar cealaltă cei mai buni cozonaci. Sunt sigură de asta, n-am gustat cozonaci mai buni.
Deci, sărbătoriţi Învierea Domnului acasă, cu cei dragi.
Nu prin cluburi:)).
Asculta mai multe audio Muzica
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu