Anyone who says sunshine brings happiness has never danced in the rain.

Cât de frumos spus. Nimic nu este mai proaspăt decăt o ploaie torenţială, venită pe neaşteptate într-o zi toridă de vară. Deşi în ultima vreme... nu prea se mai opresc şi e înnorat. Ei, nu despre genul ăsta de vreme vorbesc. Ştiţi voi... o ploaie de căteva minute, rece, proaspată, curată. Când o să aveti ocazia, cu siguranţă vor mai fi muulte , să ieşiţi şi să vă bucuraţi de stropii mari. Aa, desigur dacă nu raciţi aşa de repede cum paţesc alţii, lunar.



Aşadar, ploaia îmi place. Îmi plac oamenii, alergând în toate părţile, grabiţi să-şi găseasca umbrelele, speriaţi, luaţi prin surprindere. Îmi plac copiii mici şi umbreluţele lor colorate sau cele ce încearcă să imite tot felul de iepuraşi sau căţeluşi. Traşi prea repede de o mână de mămicile lor ţin strâns umbreluţa şi un biscuit pe jumătate măncat, în cealaltă mână. Îmi place oraşul dupa ce ploaia încetează, aerul rece şi curat. Şi liniştea. Atât cât durează furtuna oamenii se calmează, se retrag, iau o pauză şi tac.