Si noi avem blog!: martie 2010

Cum ce să fie? E locul unde ne petrecem noi o bună perioadă de timp, unde ne întristăm şi ne înveselim reciproc, când afară e prea frig pentru plimbări , când ne vedem prea târziu şi Gabi nu are voie sa mai iasă în oraş, când plouă cu găleata sau când suntem gripaţi, e...

.. în scară la Gabi. Şi nu vă luaţi după aparenţe...e un loc foarte foarte draguţ.E cald şi bine(cald nu prea), avem chiar si o canapea; e pusă acolo de o tanti foarte simpatică de la parter. Dar e ceva ciudat la tanti asta,intră foarte multă lume la ea în casă, dar de ieşit, mai rar. Nu ştiu cum au loc toţi sau ce le face, cred că îi...mănâncă. Acum dacă am început, să vă mai zic de vecinii ei. Vreţi? Şi dacă nu aţi vrea...tot aş scrie. Păi la parter mai e un nene care are un amanet. Nu a ieşit în evidenţă decât o dată, când uşa era încuiată, nu răspundea la interfon, clienţii erau pe afara şi el nimic. Şi deodată se deschide uşa şi, surprizăă, iese o fată. Eh...nebunu. Poate încheiau vreo afacere, sau poate nu. Plus că bănuim că ne spionează pe vizor.
Hai să mai şi urcăm. La unu sunt nişte baieţi care mai scad media de vârstă a scării, lângă e un om care spală scara mereu. Nu înţeleg de ce, cred că la el în casă nu spală aşa des. L-o fi ameninţat nevastă-sa că îl dă afară şi vrea să stea pe curat. Şi mai e o familie în care pe fiecare saptămână apare câte un personaj nou. Fata lor, adică una din multele persoane, mereu vorbeşte la telefon. De fiecare dată când intră în scară, are într-o mână o pungă şi într-o mână telefonul, de unde atâtea minute nu ştiu... Deasupra stă fostul meu profesor de baschet, un om foarte înalt care se mişcă foarte silenţios; acum nu e nimeni pe scară, peste 10 secunde e langă noi. Cum face , doar el ştie. Mai sus stă un domn foarte simpatic. Îi zice lui Gabi puiuţ, pot spune că sunt puţin gelos. Şi în vârf, e un taximetrist. Mai consumă el băuturi nerăcoritoare din când în când. Într-o seară ne-a speriat rău de tot...alerga pe scară, ca zănaticul, şi era să sară pe noi. Era beat normal şi doamna de la parter i-a adresat nişte înjurături în stilul specific, amintindu-şi şi de nişte probleme mai vechi pe care le avea cu dumnealui. A ajuns acasă şi a început să plângă. Mai sunt nişte doamne foarte acre , care nici măcar nu salută, mereu supărate şi cu ochii în pământ. Dar sunt amuzanţi să ştiţi. Nici nu avem nevoie de televizor.

Alex